Atunci când venea la putere, cocoțat pe un val de ură grație căruia și o maimuță ar fi putut ajunge premier, dacă striga măcar o dată ”Jos Băsescu!”, actualul guvern al României era caracterizat de șeful lui, Victor Viorel Ponta, ca fiind ”cel mai cinstit și mai competent pe care l-a avut vreodată țara asta”. În privința cinstei ne-am lămurit: o mulțime de miniștri, în frunte cu vicepremierul Dragnea, sunt cercetați penal și, unii din ei, cu un picior în pușcărie.

În privința competenței, nu mai trebuie să ne lămurim noi, că ne lămuresc ei, zi de zi. Pentru că, fuduli ca orice nărozi care se respectă, miniștrii lui Ponta nu pierd niciun prilej să se facă de băcănie și, în loc să tacă din gură, ca să-i creadă lumea înțelepți, ei vorbesc și ne risipesc orice dubii.

Ironia sorții face ca nu miniștrii din domeniile să le numim ”tehnice” – transporturi, construcții, finanțe, sănătate – să fie în topul prostiei fudule, ci miniștrii ”umaniști”. Tocmai ei, care au pe mână Cultura, Educația, se dovedesc cei mai agramați și mai inculți dintre ciracii lui Ponta. Până și Ponta, cât e el de hoț dovedit, a avut grijă să plagieze corect, cuvințel cu cuvințel, fără licențe poetice proprii și a respectat gramatica lucrărilor originale. Pe când miniștrii lui?

Aduceți-vă aminte de Gigel-Sorinel Știrbu, acel rafinat om de incultură care, pus în fruntea Culturii, a dat cu mucii-n fasole chiar de la prima declarație: ”mulțumesc părinților mei pentru numele care mi l-au dat”. A venit apoi Remus Pricopie, omul de la care se așteaptă reformarea Educației românești puse pe butuci de abramburelile predecesorilor, să ne explice cum stă treaba cu tizul Remus, Romulus și vulpea care i-a alăptat, pe principiul că mamifer e ăla care naște pui vii și-i hrănește cu lapte de vulpe. Și acum, un alt ministru al Culturii, adus în fruntea ministerului cu surle și trâmbițe, a dat-o și el de gard, enunțând, fălos, că azi sărbătorim ”ziua a doi mari scriitori ai umanității: Cervantes și Hamlet”.

Asta o fi opinia junelui ministru, dar probabil că alți miniștri din guvernul Ponta, mai mândri că sunt români, îi socotesc pe alde Lică Sămădău, Andronache Tuzluc, Mitrea Cocor sau Niculae Moromete mult mai geniali decât Hamlet și consideră că surorile Bronte sunt cu zece clase sub frații Jderi ai noștri.

Veți spune că e firesc ca un guvern ridicat la putere și pe voturile morților să fie fan Hamlet, prințul nefericit care vorbea, ca și Dragnea, cu craniile. Dar nu e firesc ca în fruntea Educației și a Culturii, deci a domeniilor de care depinde viitorul națiunii, să se afle cei mai proști din curtea școlii, niște demnitari de o incultură crasă, care confundă lupul cu vulpea și pe Hamlet cu Shakespeare, cum nici ultimul repetent de-a șaptea n-ar face.

Hotărât lucru, e ceva putred în România și, dacă nu îngropăm odată mizeria asta imundă, molima ne va cuprinde pe toți, iar copiii noștri nu vor avea niciun viitor. Căci, spre deosebire de ciumă și holeră, pentru epidemia de prostie care a început să-mpută România, răspândindu-se chiar de la vârful guvernului, nu există leac cunoscut.