Imnul național mă seacă. Mă deranjează versurile care nu-și mai au rostul, înțelesurile care aveau sens acum 171, 139 sau 26 de ani, tânguiala manelistă în care se aud de prea multe ori cuvinte ca "pizma" "intriga", "viclenia" și "dușmanii", adevărate amenințări pentru românașii vulnerabili. Imnul nostru e un fel de telenovelă în care joacă numa' dușmănoși și invidioși, doar românu' nostru, personaju' principal, e deștept și frumos, da' n-are noroc în viață că e lumea rea și îl vrea la proțap, ca pe bietul ciobănaș mioritic.

Parcă-mi și imaginez echipa Națională față în față cu Naționala Turciei, la vreo adunare din asta internațională de Cupe, cu ai noștri bălmăjind bezmetici:

"N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim,

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!"

Noroc că n-ar ajunge băieții cu memoria până acolo, că s-ar tăvăli Făuritorii de Plăgi Fatale made in Turcia pe ei de râs, dacă le-ar traduce cineva.

Dar cel mai mult mă enervează continuitatea fatalistă a acestui "Deșteaptă-te, române", ca o alarmă pusă pe snooze de 26 de ani încoace, la semnalul căreia nu se trezește nimeni, niciodată, toți dorm în comă, geană pe geană, profund și funebru. Dacă ai plăti un cor de bocitoare să urle "Deșteaptă-te, române!", s-ar potrivi la fix cu "somnul cel de moarte" al speranței țintuită în sicriul civic, sintagmă repetată obsesiv într-un imn care îndeamnă, culmea, la deșteptare.

Pe scurt, ca să sintetizez, atitudinea cetățenilor români vizavi de vitejie, victorie, patriotism ori chiar deșteptarea propriuzisă se potrivește la fix cu versurile acestui îndemn inutil, dezastruos, letargic și macabru: e sinistră, nihilistă, e frumoasă per total dar lipsește cu desăvârșire în esență.

Dar, stați, că n-am terminat. Imnul are totuși sens, dar nu pentru proștii care refuză să se trezească și să meargă la vot, de exemplu. El are valoare pentru adevărații deștepti, cei care fac acum coadă la DNA, ei bine, pentru ei, imnul nostru "Dășteaptă-te, române!" a funcționat precis, ca o alarmă setată la secundă acum 26 de ani de Iliescu cu al lui FSN. Atunci s-a dat deșteptarea la jaf și la prima Mineriadă.

Ei, băieții deștepți, foștii securiști și secretari de Partid pe vremea lu' Ceașcă, s-au trezit de mai demult, au otrăvit fântânile cu bani publici, au pârjolit ogoarele cu fonduri europene, ne-au scuipat și ne-au furat până ne-au luat dracii. Apoi, de fiecare dată când își dădeau cu prezența pe la vreun eveniment de importanță națională, i-am văzut cântând încetișor "Deșteaptă-te, române!", regulamentar, cu mâna la piept, ca să nu trezească, doamne ferește, letargicii și adormiții din fața televizoarelor. Și-așa mâinile și creiere poporului sunt ocupate c-o pizza rece ș-o bere caldă la Tânăr și Neliniștit, deșteptarea e dureroasă, iese din zona de confort a canapelei și necesită voință.

Nu-i nimic, că băietii adevărați au avut și voință, și instinct de business, astfel, printre deșteptații mai de demult sunt și cei responsabili cu cele 601 cazuri de abuz în serviciu de anul trecut, pe care mâine Curtea Constituțională ar putea să le dezincrimineze.

Unul dintre domnii bine deșteptați, care ne inspiră numa aromă de cacao, e și Liviu Dragnea, autorul unei false dileme pronunțată zilele astea, ca pentru proștii adormiți: "Românii trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar sau în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătușe". Domnu' Dragnea a sperat că este foarte jmeker și ăia cu care vorbește nu pricep sofismul. Liviule, din păcate suntem netreziți, nu idioți: dacă alegem cătușele pentru tine, alegem automat mai multă pâine pentru noi. Și în somn mai facem flotări logice câteodată.

Revenind la imn, care evident e înălțător doar pentru câțiva securiști deșteptați pe spatele unui popor adormit și fără șanse de reabilitare, poate avem nevoie de un nou imn. Ceva energic, efervescent, demn, viril, ceva cu entuziasm național. Până una alta, "Deșteaptă-te, române!" s-a dovedit a fi doar tânguitul sinistru al neputincioșilor, arestat de strigătul hienelor puse pe căpătuială.