Deși în 2016, în preajma alegerilor parlamentare partidele se bat și mai tare cu pumnul în piept că respectă criteriile de integritate, în Parlament numărul condamnaților, anchetaților și penalilor este absolut covârșitor. Ba, mai mult, un penal condamnat, șeriful stelar al PSD-ului, Liviu Dragnea, își vede în continuare de funcție, privilegii și ascensiune sperând să transforme România în Teleorman, cea mai săracă și mai coruptă regiune a țării, acolo unde domnul Livică a avut mânuțe libere la furat și la înfăptuit adevărate miracole: a înviat morții și a omorât viii.

Dar Livică nu e prost și nu se mulțumește doar să fure. Nu, el, ca orice penal cu acte, după ce tâlhărește, violează. Căci asta fac Dragnea și PSD-ul tătucilor Iliescu și Năstase: violează România de 26 de ani. Ticăloșii nu se mulțumesc doar să submineze economia națională, să delapideze bani publici, să își pună verișorii de la țară în poziții cheie în instituțiile statului, să boicoteze justiția intervenind în favoarea criminalilor gen Oprea, nu, violatorii sunt avizi după putere iar violul în sine este cea mai perfidă demonstrație de forță.

PSD-ul lui Dragnea nu violează România pentru că altfel nu poate avea acces la furat de bani publici. Violatorii din PSD nu violează pentru că sunt excitați de afaceri dubioase cu Statul. Nu. Ei violeaza pentru că sunt niște penali înnăscuți, cresc și se dezvoltă în partidul unde a fi violator este o tradiție iar violul este despre putere, despre orgoliul de a fi ales” de „milioane de români” și despre a umple stadioane cu pupătorii Paraschievii care să te aplaude la tribună deschisă.

Este evident că la vot, pe 11 decembrie, vor merge cei revoltați, cei scârbiți, cei care au suferit ca le-au murit prietenii la Colectiv, cei care au trecut prin spitalele românești, cei care și-au văzut un aproape murind de cancer fără medicamente, cei cărora corupția le-a schimbat tragic viața. Și vor mai merge la vot cei care vor dreptate, care au simți civic, cei care au respect pentru democrație și sacrificiul din 1989.

Dar ce ne facem cu cei cărora nu le pasă? Cei care sunt nehotărâți și indiferenți. Pentru ei, am o singură întrebare: dacă ai fi martor la un viol ai suna la poliție? Căci, dacă trăiești în bula ta și România ți se pare acceptabilă din punct de vedere politic, atunci măcar amendează mentalitatea și comportamentul unui partid care, împreună cu șeful lui, violează bunul simț, viața și buzunarele românilor de 27 de ani încoace. Dacă esți genul pe care nu îl interesează politica fiindcă tu muncești și câștigi bani deci îți e bine, ei bine află că PSD-ul te violează și pe tine dar nu simți. Te crezi imun la influența politicului? Nimic mai greșit. Viața bună și salariul tău sunt dependente de politică. Taxele și impozitele pe care le plătesc antreprenorii, liber profesioniștii, corporațiile si salariații reprezintă trei sferturi din banii munciți care se duc în bugetul statului. Furtul cu japca din Bugetul Statului, de unde se alimentează PSD-ul, va duce la măsuri și mai aspre de taxare și impozitare, ca să se acopere găurile. Cu alte cuvinte, politicile economice pe care le fac politicienii și integritatea oamenilor politici îți pot afecta decizia de a merge în Bahamas sau de a-ți cumpăra un apartament în Dorobanți.

Dar să trecem puțin de aspectul financiar, cum te simți când te dai jos din mașină, spălat, parfumat, și 3 copii care nu au ce mânca te trag de mâneca apretată? Ce părere ai despre cerșătorul de la colț care face pipi pe el în timp ce mănâncă un covrig uscat? Ce părere ai despre poluare, jeg, funcționarii publici scârbiți, mucegaiul din spitale, gropile în care dai cu mașina, de copiii bolnavi din famila săracă din clasă cu fiu-tău, pe care îl contaminează fiindcă n-au bani de medicamente sau vaccinuri, de parcurile pline de mizerie, de incompetența profei de engleză a fiică-tii, de salvarea care vine în jumătate de oră, de griul șobolan pe care îl admiri de dincolo de parbriz? Degeaba pleci în Bahamas de 3 ori pe an, tot aici te întorci. Tot la mâna unui ghișeist ajungi, tot tratat de un medic la fără frecvență ești, tot in rahat de câine calci cu pantofii tăi de 500 de Euro, tot accidentat de un analfabet care și-a luat carnetul de șofer pe o găină riști să fii, tot la grădiniță cu copiii altora îti duci copilul, tot cu meditații ii rezolvi educația, tot șpagă ți se cere la ușile Administrației Publice, tot 1000 de Euro dai pe o anestezie, tot pui întrebarea „știți un medic bun?”. Aici, în România, plătești impozit pe teren, casă, aer. Aici trăiești. Aici ești violat în toate găurile, în fiecare nenorocită de zi, în afară de cele două luni adunate cât ești plecat în Bahamas.

Nu îți pasă de toate astea? Înseamnă că umilința și abuzul au devenit normalitate pentru tine. Dar nu cred că realitatea, așa gri cum e ea, mai ales prin comparație cu vacanțele în Bahamas, ți se pare normală. Trebuie să înțelegi că banii și succesul tău profesional și/sau personal nu te scutesc de neplăcerea de a trăi în realitatea românească. Oricât de bine ți-ar fi în bula ta, nu poți cumpăra o viață decentă în România fără să amendezi derapajele politicienilor, ieșind la vot. Desi te crezi neatins de “politic”, tot trebuie să ieși din casă, măcar cât să ajungi la mașină iar din mașină la birou. Iar în 50 de metri te poate omorî un zid construit ilegal sau un bolnav neinstituționalizat care se sinucide aruncându-se în capul tău.

Ca să schimbi România și să o aperi de violatori e nevoie de politică și de implicare civică. Ca să ai România ca la Berlin, e nevoie să ieși la vot.

Votul înseamnă că nu rămâi indiferent dacă ești martor la un viol.

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 15 (1214) - 24 octombrie-6 noiembrie 2016