Industria muzicală suferă de ani buni de o maladie incurabilă: femei cu voce și talent cântă versuri care par scrise de copii cu probleme special. Și Andra, din păcate, e studiu de caz.

Andra cântă de mulți ani truisme romantice, ba chiar a încercat anul trecut să rupă gura târgului cu o piesă cu iz portughez, ceva cu “faclaba seu curacao”, care pentru cine nu știe limba poate la fel de bine să fie rețeta pentru salata de vinete în portugheză. Acum a revenit cu “Iubirea schimbă tot”, piesă care nu schimbă nimic. La fel și cu iubirea.

Filosofic vorbind, iubirea nu schimbă nimic. Poți s-o iubești cât vrei, dacă-i nebună tot cu altul fuge, fie ăla și interlop. Mi-a spus mie un prieten. Și dacă o iubești prea mult e viol și deja asta schimbă multe.

Cum e piesa? E de Kiss Fm și asta spune multe despre calitatea ei. Pentru că muzica pe planeta asta se-mparte în două categorii mari și late: aia pe care o asculți tu acasă și n-o dă nimeni pentru că “nu prinde” și aia care “prinde”, o auzi non-stop la radio, dar e o mizerie.

Cum sunt versurile Andrei? Parcă-s scrise de aceeași femeie bipolară care scrie piesele cântăreților români de 25 de ani. E un non-stop “du-te” “vino”, parcă ai pe cap o nebună care nu știe dacă te vrea, dacă te urăște, dacă te iubește, etc.

N-are rost să comentăm versurile, pentru că din fericire n-o să mai auzim de ele peste trei luni. Asta face Andra. Muzică expirată. Până și un crenvurști desfăcut rezistă mai mult.