Așteptam momentul prielnic să vorbesc despre cartea lui Simon Baron-Cohen, „Zero Degrees of Empathy”, și din nefericire a sosit. Spun din nefericire pentru că o astfel de carte poate fi prezentată și înțeleasă doar într-o societate dezbinată de temeri/sentimente de ură/frustrări. Adică-n toate statele, că nu-i vreunul mai pacifist ca altul, dar se potrivește cu perioada pe care o trăim acum când mii de oameni au făcut front comun în a-l respecta pe un om care a omorât 24 de persoane, bărbați, femei, copii. ATENȚIE: urmează un text cu tendințe pacifiste.
Simon Baron-Cohen este verișorul lui Sacha Baron-Cohen, cunoscutul actor care joacă-n filme de-o calitate îndoielnică. O să spuneți că sunt amuzante și transpun realități dureroase într-un mod absurd. Absurdul este că, de cele mai multe ori, exagerează cu elementele stupide și puerile. Dar să ne întoarcem la vărul său, Simon, profesor la Cambridge, devotat cercetător al motivului pentru care oamenii nu empatizează unii cu ceilalți. În cartea menționată mai sus, folosind un limbaj științific, dar și accesibil, Simon explică de ce-i nașpa pe Pământ: pentru că nivelul de empatie al oamenilor, în general, se apropie de 0. Cu toate astea, există și empatie pozitivă, oameni geniali care nu se regăsesc în trăirile comune, dar nici nu urăsc pe cineva cu ardoare. Pe scurt, sunt acei tocilari/genii retrase, persoane pierdute-n lumea propriilor creații și descoperiri, de care ne bucurăm cu toții.
Empatia negativă e caracteristica persoanelor narcisiste, psihopate și cu sindromul borderline, astea fiind cazurile din extrema rea. Și apoi sunt restul, cei din mijloc, ce balansează pe o scară a empatiei de la 1 la 7 în diverse domenii: empatia față de săraci/femei/bărbați/persoanele cu handicap/țigani/evrei/musulmani/creștini/ș.a.m.d.
Foarte simplu spus, Simon Baron-Cohen definește într-un singur cuvânt noțiunea de „pace pe Pământ”: empatie.
Revenind la cazul „respectatului” Eugen Grigore, omul a distrus 24 de vieți, răzbunând moartea propriei familii, doar pentru că auzise că de vină sunt „niște țigani”. Sper totuși că toți fanii lui Eugen Grigore au destulă empatie cât să-nțeleagă absurdul situației, altfel ne-ndreptăm din nou spre o societate dominată de „cine nu-i ca mine sigur nu-i de bine”.
