A fost bicicleta copilăriei noastre urbane și, cu siguranță, unii o mai păstrează încă, frumos împachetată, în apartamentul părintesc, ca și cum ar spera, într-o zi, să-i pună în față o tavă de jăratic și ”căluțul înaripat” să-i poarte iar, ca vântul și ca gândul, în șaua lui lunguiață, spre cine știe ce aventuri. Pe vremuri, când nu existau iPhone-uri și console, și ochelari de soare cu Mp3, era un must să ai bicicletă Pegas, care era semnul statutului de ”tip cool”.

Povestea Pegas a început în 1972, când Ceaușescu, proaspăt întors dintr-o celebră călătorie în China și Coreea de Nord, a fost impresionat să vadă că toți pionierii cu ochi migdalați umblau pe biciclete și s-a întrebat, caragialian: ”Faliții noștri avem, dar de ce n-avem și noi bicletele noastre, dragi tovarăși și pretini?”. Și, ca prin farmec, am avut. Imediat s-a înființat la Uzina Mecanică Tohan din Zărnești o secție de biciclete pentru tineret. Bine că nu s-a dus Ceaușescu și-n vizită la Rolls Royce, că ne-am fi petrecut copilăria în limuzine…

Dar bicicleta Pegas a fost un succes și s-a vândut în zeci de mii de exemplare. Nu erai pionier sadea sau utecist de omenie dacă n-aveai și Pegas pe balcon. Și totul a fost minunat, până a venit Revoluția și piața a fost inundată de biciclete de import, care erau, ca și filmele de pe vremuri, bune, proaste și chinezești. Cum astea chinezești erau și cele mai ieftine, s-a umplut piața de chinezării. În condiții normale de temperatură și presiune, un brand ca Pegas ar fi rezistat lejer pe o asemenea piață plină cu ciurucuri.

Conducerea uzinei n-avea însă habar, după decenii întregi de post socialist, cu ce se papă capitalismul. Managementul defectuos și faptul că directorii de atunci n-au avut nici glagorie, nici papagal să găsească investitori (și poate că nici nu i-a interesat), au dus la dispariția brandului Pegas. Așa că, în loc să avem și noi o a doua firmă de succes mondial, după noua Dacia, făcută cu ajutorul francezilor, am avut niște manageri incompetenți, care nici usturoi n-au mâncat, nici Pegas n-au fabricat, nici pensia nu le miroase urât…

Tot răul spre bine, am putea spune, pentru că, după mulți ani, cineva a avut ideea reînvierii brandului ”Pegas” și curajul de a porni la drum tot cu micul căluț înaripat, în plin capitalism sălbatic. Dar despre aventurile post-revoluționare ale bicicletei Pegas vom vorbi data viitoare… (va urma)