Nu știu cine îl consiliază pe Iohannis în ultima vreme, dar președintele ar trebui să-l asculte și când îi zice la ce oră să meargă la toaletă. Pentru că gesturile prezidențiale din ultima vreme au constituit, de fiecare dată, puternice lovituri de imagine. Și sprijinul acordat tinerilor care demonstrează contra corupției, și vizita la guvern, și discursul din fața Parlamentului, și ieșirea ieri, pe ninsoarea aia grozavă, cu capul descoperit, în mijlocul protestatarilor.

În condițiile astea, numai un spălat pe creier, numai un fanatic, numai un om care trăiește în realitatea paralelă a antenelor, masonilor și bubulilor mai poate susține că președintele nu a încercat să fie un om al dialogului. Dar cu cine să dialoghezi? Cu o slugă ca Grindeanu, pe care-l surprinzi, în plină ședință de guvern, ascunzând în bancă copiuțele ordonanței rușinii și jurându-se ”să moară cipilan, dom profesor, dacă am încercat io să folosesc hârtiile astea”, pentru ca apoi, peste două zile, chiar să folosească ordonanțele respective, noaptea, ca hoții? Cu niște sclavi ca parlamentarii PSD, care, atunci când vii să le vorbești, fug din sală, huiduind și făcând semne obscene? Cu niște lobotomizați orbiți de ură care, dacă vii să stai de vorbă cu ei, să îi întrebi ce vor, te înjură, te huiduie și te scuipă? Mai curând ai încerca să intri în dialog cu o râmă, cu o ferigă sau cu un parameci decât cu indivizii ăștia cu vag aspect humanoid.

Și ați văzut pancartele oamenilor din fața Cotrocenilor? Pe ele scria: ”Mediator, nu dezbinare”,”Vrem dialog”, ”Respectă-mă să te respect”. Pentru ca scena care a urmat să fie demnă de teatrul absurd al lui Ionesco: președintele vine în fața Palatului și salută mulțimea: ”Bună seara”. Mulțimea îi răspunde: ”Huooooo!”. Președintele insistă: ”Care-i baiul, oameni buni?” Mulțimea continuă: ”Huooooo!”. Ăia mai tupeiști încep să scuipe, printre rafalele de zăpadă. Președintele se oferă să le aducă niște ceai fierbinte. Mulțimea ia foc: ”Huooooo!” Președintele îi privește pe protestatarii isterizați, care-l înjură, huiduie și scuipă, cam cum ar privi un om de știință o formă necunoscută de viață, aparent inteligentă, dar nu prea. Nu știe ce să le mai spună, ca să-i convingă să mai zică și altceva decât ”Huooooo!”

Aici, poate, a greșit Iohannis. Ca să-i faci pe bipezi de genul ăsta măcar să tacă, dacă nu să te și asculte, trebuia să fi ieșit direct la ei cu daruri. Că așa-i potolea și Columb pe băștinași. Bine, nu să vină cu oglinjoare, mărgeluțe și alte chinezării, că bugetarii aduși de PSD și pensionarii scoși din case de RTV nu papă așa ceva, ci cu lucruri mai consistente: un mic cu muștar, o țuică fiartă, o sticlă cu ulei, o pungă de mălai. Nu mai zic că, dacă le aducea la fiecare o tigaie sau o drujbă de la Praktiker, se împrăștiau toți, ca potârnichiile. Sau, pur și simplu, trebuia să îi întrebe direct: ”Cât ați primit de la Codrin, Olguța sau Firuța ca să veniți aici? O sută de lei? Luați de aici o sută zece și cărați-vă acasă!” Bine, ălora care au venit cu pekinezi trebuia să le dea o sută cincizeci, iar cel care l-a adus și pe Mircea Badea merita chiar două sute, fiindcă pentru macaci și cimpanzei am înțeles că se dă mai mult.

Cât de mare să fie ipocrizia încât, și după ieșirile președintelui la dialog din ultimele zile, să mai susții că ”neamțu” e un arogant care refuză dialogul, așa cum susține Dragnea? Dragnea de ce nu iese în Piața Victoriei, să discute cu protestatarii? Sau, mă rog, dacă Dragnea nu vine, fiindcă i-o fi rușine că-i pute gura, are dinții galbeni și râd fetele din Piață de el, atunci să-l trimită pe sclavul lui, Grindeanu, că ăsta are o dantură de Hollywood. Și, dacă nu pe sclavul Grindeanu, atunci pe sub-sclavul Ciordache. Că, decât să n-auzim nimic de la ei, măcar și ”Altă întrebare”, repetat de vreo o sută de ori să auzim. și tot se cheamă că am avut un dialog.

Dar oamenii ca Dragnea, Grindeanu sau Ciordache nu știu să dialogheze. Ei nu dialoghează cu nimeni. Pe propriii votanți îi disprețuiesc, îi consideră doar o masă oarbă de manevră și le aruncă, în silă, zahăr și găleți, fără să se obosească vreodată să-i întrebe ce simt, că de gândit n-ar avea rost să-i întrebe. Pe ceilalți români de asemenea îi disprețuiesc, din simplul motiv că ăia gândesc și de aceea sunt periculoși, cum au fost periculoși, pentru bolșevici, de la Lenin la Iliescu, toți cei care au gândit singuri. Am sperat că Sorin Grindeanu e altfel, am sperat că nu se înscrie și el în tiparul iliescian ”nu-i băgați în seamă pe golani, lăsați-i să fiarbă în suc propriu”, dar m-am înșelat. Grindeanu nu e decât o unealtă, o hârtie igienică după care Dragnea va trage apa când n-o să mai aibă ce face cu ea. Grindeanu n-o să ne scoată niciodată la un ceai și niciodată nu va veni să dialogheze cu noi, nici măcar dacă i-ar trimite Dragnea scriptul cu ce să zică. Nu vă mai îmbătați cu apă rece: indivizii pripășiți azi în fruntea țării prin voința unor oameni prostiți de promisiunile lor și lipsa de voință a celor ce nu s-au dus la vot nu vor sta niciodată de vorbă cu strada. Nu vor ceda niciodată în fața cuiva care are argumente mai bune decât ale lor. Singura cale ca ei să plece este presiunea. Presiunea continuă făcută în stradă de cât mai mulți români. Fie rezistăm și-i obligăm să discute cu noi, fie cedăm și atunci ne vor vârî în gură călușul, ca să nu mai putem vorbi nici noi.