Fost cândva marea speranță a liberalismului românesc, alături de Dinu Patriciu și de alți ”lupi tineri”, geloși că le-a luat domnul Câmpeanu ciolanul din față, domnul Tăriceanu a cunoscut, în ultimii ani, o involuție pe care n-aș fi crezut-o posibilă. E ca și cum Homo sapiens sapiens s-ar fi plictisit brusc să gândească creativ și ar fi pus iar mâna pe bâtă, să dea în cap, ca pitecantropii. E drept, domnul Călin cvintet de neveste, nu dă cu bâta decât în baltă, dar câtă deosebire între premierul tinerel, curățel și istețel al Alianței DA, din 2004, și bătrânelul acrit și dușmănos de azi.

Și toate astea de când fostul manechin Tăriceanu a început să strângă, pe-acasă, nu doar o colecție de neveste noi-nouțe, toamnă-iarnă sau primăvară-vară, nu doar o colecție de mașinuțe cu mulți cai-putere, ci și o superbă colecție de schelete, pe care tot i le dezgroapă acum DNA-ul. Cu fiecare dosar pe care procurorii i-l pun în față, domnul Tăriceanu devine tot mai morocănos, tot mai ranchiunos și tot mai nervos când aude de lupta anti-corupție, de NATO, de UE, de liberă exprimare, de democrație, în general. Azi, la reuniunea primarilor de comune, el a ținut să se dea iar în stambă, folosind o exprimare plastică: ”Toată lumea în România face gargară cu corupția. De dimineața până seara numai cu corupția în gură stau. Toată lumea se preocupă de efectele corupției, nimeni nu vorbește despre cauzele corupției din România.”

Cum nu vorbește, coane Tăricene, că ne știe toată lumea ca pe cai breji din pricina asta? Și toată lumea știe că în România cauzele corupției sunt lăcomia fără margini a voastră, a politicienilor. Că nu vă mai ajunge să ciordiți, colo, un termopan, o vază Ming, ca Năstase, vreți să furați legal cu sutele de mii! Nu vă mai ajunge o viluță, pentru voi, faceți palat și la copii, și la soacre, și la amante! Nu vă mai ajunge o nevastă, vă luați cinci, una după alta, de zici că-i superofertă!

Și tot domnul Tăriceanu zice că această ”vânătoare de vrăjitoare” care a devenit lupta anti-corupție e ceva dăunător: ”Foarte mulți primari au trebuit să treacă prin anchete extrem de neplăcute pentru ei, pentru că le-a afectat imaginea publică. Foarte mulți, în final, s-a dovedit că sunt nevinovați.” Ce vorbești, nene Antoane? Zi-mi matale un primar anchetat și care s-a dovedit că n-a furat, că-ți zic eu zece care au fost, sunt încă sau vor fi la pușcărie când li s-o termina procesele alea kilometrice. A scăpat Apostu de pușcărie? A scăpat Pendiuc? Mazăre? Vanghelie? Piedone? Oprescu? N-au scăpat și nici n-o să scape, dacă n-o să băgați iar vreo ordonanță de legalizat hoția noaptea, ca hoții.

Ca și pe colegul său, Dragnea, pe Tăriceanu îl doare, de fapt, la șireturile de la pantofi de soarta primarilor din România. Ce-l arde cel mai mult acum e grija față de propriul suflețel. Mai ales că acum câteva zile, Înalta Curte de Justiție a dat undă verde începerii procesului în care onor Tăriceanu e acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului. De aia l-a cuprins frica pe șeful Senatului, fiindcă simte mireasma de zăbrele umede de la Jilava. În locul lui, m-aș fi ferit să folosesc expresia asta cu ”a umbla cu corupția în gură”, că aduce ghinion. Nu de alta, dar a mai folosit-o unul, Năstase, care tot așa era, mare și tare, și-n câțiva ani a ajuns la bulău. Și mai tare m-aș fi ferit să fac matrapazlâcuri cu Prins Pol Alromâniei. Adică, bine, domnu Tăriceanu, îl înjuri pe Iohannis, dar faci afaceri cu alt os de neamț? De fapt, cred că de aici o să ți se tragă și pușcăria, că și Năstase tot de aici i s-a tras: ăla a făcut afaceri la chinezi, tălică ai făcut afaceri cu nemții, păi, bine mă, nu ziceați voi că străinii ne fură țara, cu multinaționalele lor, acum v-ați dat cu ei, s-o furați împreună?