Grea misie pentru cea mai mare nație: în toate sutele alea de milioane de americani nu s-a mai găsit un singur om onest și întreg la cap care să candideze la președinție, așa încât, din toamnă, la Casa Albă, vom vedea fie o mincinoasă pe lângă care Ponta pare monument de cinste, fie un dilimache rasist, în comparație cu care răposatul Vadim părea tatăl hippioților.

Din păcate, americanii nu au vreun Little Nick Dan, cum am avut noi la București, să-l poată alege, fiindcă așa e la ei sistemul – tertium non datur. Dacă și republicanii, și democrații, vin cu gioarse din astea la mâna a doua și îți propun să le votezi, tu, ca alegător, n-ai ce face altceva decât să-ți iei o lămâie și să te duci la vot. Dând, eventual, cu banul pe cine alegi, că indiferent pe cine ai pune ștampila, de America tot se alege praful.

Deși nu e mândră că e americancă și protestantă, cum era Ponta mândru că e român și ortodox, Hillary îl bate la fundul gol pe Viorel al nostru în materie de minciuni, fiind un fel de Munchausen în fustă. Când a povestit ea cum a mers în Bosnia sub o ploaie de gloanțe trase de lunetiștii sârbi, lumea a fost impresionată de atâta curaj. Asta doar până când cineva a scos la iveală caseta cu vizita în Bosnia, unde nu se vedea picior de lunetist, ci toată lumea era fericită, inclusiv soția lui Bill Clinton, care rânjea fasolele la cameră mai ceva ca o vedetă de la Hollywood.

Despre Trump nici n-are rost să mai pomenim. Individul e atât de bătut în cap, încât, prin comparație, amenințările lui Vadim, cu execuții publice pe stadioane, par glume de grădi. Mai nou, el a mai scos un porumbel din puțul gândirii: a spus că se mai gândește dacă le apără pe celelalte state NATO în cazul unui atac, fiindcă s-a săturat ca America să dea bani pentru apărarea democrației pe planetă. Dă bani numai cu condiția ca statele respective să plătească englezește, jumi-juma cu americanii. Sunt sărace, n-au bani, se numesc România, Bulgaria sau Letonia, ghinion de neșansă: o să fie cotropite de ruși, fiindcă nu și-au permis și ele niște rachete mai acătării. Cât privește dictaturile feroce, Trump spune că n-are nicio problemă cu ele. El e amic cu Putin, e amic cu chinezii, e amic cu Iranul, e amic și cu Erdogan, câtă vreme toți ăștia își masacrează propriul popor, dar o fac în timpul orelor de program și fără să deranjeze America. Dilimanul ăsta cu ochii mereu pe portofel ar fi în stare să-i livreze și lui Kim Jong-un niște arme de distrugere în masă, ca să-i lichideze mai eficient pe nord-coreeni, dar numai dacă și liderul suprem cinstește masa cu o rădăcină, o lăcustă, o atenție.

Așa că să nu vă mai aud că vă plângeți că voi ați avut de ales între Ponta și Iohannis. Uitați-vă la americani: în comparație cu noi, sunt vai de stelele lor de pe steag. Fiindcă ei trebuie să aleagă acum între o mitomană și un megaloman, în timp ce noi l-am ales pe unul care, deși știe că e pămpălău cu patalama, măcar tace, ca să nu risipească orice dubiu.